sâmbătă, 10 noiembrie 2012

noiembrie


te-am visat noaptea trecută a fost plină de mirosul părului tău care mă cuprindea de la spate şi-mi împingea mirosul pielii în a lui se simţea un unu infinit cald şi tăcut ca cel din vechea sufragerie când nu aveam nevoie decât de tăcere şi în noi era un sentiment plăcut de îndeajuns fără lume m-am trezit din tremurare azi ca într-o oricare dimineaţă de noiembrie care înfioară gândurile şi face realitatea mai simplă pentru oricine mi-am amintit cum îmi şopteai răspicat pe lobul urechii şi cuvintele tale îmi curgeau spre fiinţă spunându-mi că sensul naturii se schimbă în jurul meu şi că frunzele se desprind din ele spre adâncimile lumii nevăzute şi că defapt nu există nimic niciun sens n-are sens niciunde dar nu credeam că oamenii rămân la fel nu credeam că natura este doar pentru a fi nu înţelegeam că ne putem ridica din neplăceri fără să ajungem în iad fără să plângem nu ştiam că murim tot timpul dar tu încercai să mă învii şi aş fi vrut să înţeleg că încercarea înseamnă mult înseamnă tot dar azi ca într-o oricare dimineaţă de noiembrie m-ai uitat te-am uitat mi-am uitat visele gândurile şi timpul n-a mai existat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu